Spider-Man se întoarce acasă

Nu prea sunt eu o iubitoare a mersului la cinema, deși îmi place tare mult să mă uit la filme. Mă deranjează când tanti din spate sparge ultimele boabe de porumb între măsele și nu-mi place să fie întuneric atunci când privesc un film/serial. La partea asta cred că sunt puțin anormală pentru unii.
 Nu sunt o amatoare a cinema-ului și, mai ales, nu atunci când e premiera unui film. Toată lumea se înghesuie să-și cumpere bilet, iar sala este atât de aglomerată, încât dacă respiri mai tare, cel din față o să-ți simtă cu siguranță prezența.
 Azi am primit mesaj de la o tipă cu care nu mai ieșisem, deși îi propusesem eu cu câteva zile în urmă să-i fac niște poze. A fost genul de invitație express pe care nu am refuzat-o. Am aflat că mergem la Spider-Man: Homecoming și parcă situația nu mai părea atât de roz și am avut un moment de ezitare, dar nu am vrut să o las pe tipă baltă, așa că m-am dus.
 Ne-am întâlnit la cinema-u din mall; ei veau deja bielete, mai venise cu cineva. M-am așezat frumușel la rând și am intrat pe cinemagia să văd care e faza cu acest film, nu-mi făcusem temele de acasă. Am simțit că mi se face un gol în stomac când am văzut scris bolduit „PREMIERĂ”, iar partea și mai tristă e că era și 3D. Deja ajunsesem în față și trebuia să cer biletul, așa că nu puteam să mai dau înapoi. Nu mai eram atât de entuziasmată, dar nu am vrut să-mi stric dispoziția și am intrat încrezătoare în sală. Evident că trebuie să pun ochelarii ăia peste ochelarii mei de vedere pentru că nu băteam până la ecran.
 Filmul a durat două ore și vreo zece minute și a fost mișto. Era fix genul de film de care aveam nevoie acum, deși nu mă încântă ideea de super-erou. Pe lângă clișeu evident, Peter o plăcea pe fiica adversarului său, mi-a plăcut foarte mult. Scenele de acțiune destul de lungi îți captau interesul și abia așteptai să urmeze încă ceva pentru a afla dacă acest Peter Parker avea să fie cu domnișoara Liz. Deși nu sunt mare fană a filmelor SF și, în special a genului ăsta de filme fantastice, sunt fericită că l-am văzut. Probabil că dacă nu mi s-ar fi propus această ieșire, aș fi rămas sub piatra mea uitându-mă la desene animate pe youtube.
 Am ajuns la concluzia că niciodată nu ar trebui să spun nu din prima și ar trebui să dau o șansă oricărei situații să se întâmple; asta nu doar în contextul ăsta, ci în general. Big like pentru Spider-Man. Recomand!