Astăzi, 19 August, este Ziua Internațională a Fotografiei. Spre rușinea mea, am aflat asta mult prea târziu și nu am reușt să mă pregătesc în vreun fel, însă voi lăsa câteva dintre cele mai bune fotografii de ale mele la sfârșitul articolului. Pentru fotografii din întreaga lume, este una dintre cele mai importante zile din an, unii considerând-o o a doua aniversare. Pentru mine, ca fotograf începător, aceste 24 de ore îmi dau șansă de a mă gândi la toate reușitele pe care le-am avut cu ajutorul acestei arte vizuale.
Fotografia este lumea în care mă scufund în multe momente din viață. În cotidian, sunt clipele în care simt că nu mai am ce căuta aici, că ar trebui să fac ceva care să mă convingă că toate lucrurile se întâmpla chiar cu un scop și că orice aș face este bine. Ei bine, atunci iau camera și plec; oriunde, oricând, dar singură. Când sunt supărată sau tristă privesc apusul și mai mereu se întâmplă ca soarele să-și picteze tabloul splendid pentru a-mi arăta că același lucru trebuie să fac și eu: să lupt pentru a împrăștia frumosul în lume și așa fac poze. Surprind unele momente incredibile pe care le trăiesc cu gândul că cineva poate, poate va putea să-și compună poezia cu ajutorul a ceea ce „creez” eu. Și am pus creez între ghilimele pentru că este impropriu spus deoarece nimic din ceea ce pot surprinde nu este nou; de fapt, toată frumusețea există în jurul nostru, însă unii aleg să-și zidească bariere în jurul lor. Cu ajutorul fotografiei, norul format de-a lungul timpului în preajma mea a început să se risipească. Doar așa am învățat să apreciez frumosul și, cel mai important, să apreciez oamenii pentru efortul pe care îl fac în promovarea frumosului în viața noastră.
